În dansul sportiv – ca și în viață – nu toți pornesc din același loc și nu toți ajung la rezultat în același ritm. Totuși, una dintre cele mai frecvente și nocive greșeli pe care o întâlnim este comparația constantă între copii:
„Uite cum dansează ceilalți…”
„X a progresat mai repede…”
„Y a luat locul I, noi de ce nu?”

Comparația poate părea o formă de motivare, dar realitatea este alta: copilul nu se simte încurajat – se simte insuficient.

Fiecare copil are un drum diferit

Unii copii prind repede, dar pierd motivația în timp. Alții evoluează mai lent, dar sunt constanți și ajung mai departe. Unii sunt perfecționiști și se blochează ușor. Alții sunt relaxați și evoluează natural. Unii lucrează bine în presiune, alții au nevoie de încredere și repetiții.

Tot ce contează este: să-i oferi copilului tău spațiul să crească în ritmul său.

Ce provoacă comparația?

1. Scăderea încrederii
   Copilul începe să creadă că „nu e suficient de bun” pentru că nu e ca ceilalți. Se simte judecat, nu încurajat.
2. Pierderea bucuriei de a dansa
   Dansul devine o competiție artificială, nu o plăcere și o formă de expresie.
3. Tensiune în relația părinte–copil
   În loc să se simtă sprijinit, copilul se simte evaluat. În loc de parteneriat, apare presiunea.
4. Blocaj în învățare
   Copiii care se simt comparați devin frustrați, iar asta le afectează concentrarea și dorința de implicare.

Ce e important să înțelegem?

Un copil care simte că este iubit și susținut indiferent de ritmul lui, va prinde mai multă încredere, va munci mai bine și, cel mai important, va rămâne în acest proces de formare – care e pe termen lung.

Performanța adevărată vine dintr-o combinație între:

• disciplină și muncă,
• motivație interioară,
• susținere constantă din partea părinților,
• încrederea în antrenori și în proces.

Ce poate face un părinte în loc să compare?

1. Observați progresul propriu al copilului
   Priviți cum dansa în urmă cu 3 luni, 6 luni sau un an. Comparația corectă e cu el însuși, nu cu alt copil.
2. Puneți accent pe efort, nu doar pe rezultat
   Întrebați: „Te-ai simțit mai sigur azi?” sau „Ți-a plăcut cum ai dansat?” în loc de „Ai fost mai bun ca ceilalți?”
3. Consolidați încrederea
   „Sunt mândru de tine că nu ai renunțat.” „Te-am văzut mai prezent în sala de antrenament.” Acestea sunt mesajele care construiesc sportivi adevărați.
4. Lăsați antrenorul să fie singura voce tehnică
   Părintele oferă susținere emoțională, nu analiză comparativă.

La Soft Step nu formăm doar dansatori. Formăm caractere

În dansul sportiv, ritmul de creștere e diferit de la copil la copil. Rolul nostru – ca antrenori – este să vedem potențialul din fiecare și să îl cultivăm. Rolul părinților este să ofere sprijin, nu să adauge presiune.

Copiii nu au nevoie de comparații. Au nevoie de susținere sinceră, răbdare, stabilitate și încredere.

Concluzie

Comparația ucide încrederea. Încrederea construiește performanța.

Fiecare copil are ritmul său. Unii ajung sus mai devreme, alții mai târziu – dar cu susținerea potrivită, pot ajunge toți acolo.

Nu îl împinge spre alt ritm. Ajută-l să-și găsească pașii proprii.

Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step