La început, totul e despre joacă. Muzică, mișcare, zâmbete, un copil care își descoperă pașii în oglindă. Dar pe măsură ce timpul trece, dacă nu apare un obiectiv clar, dansul riscă să devină doar o activitate printre altele. Copiii care nu știu pentru ce vin la sală, de ce se antrenează, ce vor să atingă, se pierd repede pe drum.

Fără scop, motivația se stinge

Un copil care vine la dans fără un scop concret ajunge, în timp, să se întrebe:
– De ce să repet pașii?
– De ce să mă străduiesc la corectură?
– De ce să nu stau acasă, cu telefonul?

La Soft Step observăm clar: cei care au un țel – oricât de mic sau de mare evoluează diferit.
Când copilul știe că va urca pe scenă, va dansa într-un spectacol, va merge la o competiție sau va face parte dintr-un moment special, devine motivat, disciplinat și entuziast.

Obiectivul e busola care ghidează efortul

Dansul nu e întotdeauna ușor. Uneori sunt exerciții repetitive. Alteori e oboseală. Dar un copil care are un scop în minte își spune:
„Fac asta ca să pot urca pe scenă.”
„Vreau să fiu selectat în grupa avansată.”
„Muncesc pentru concursul de luna viitoare.”

Un obiectiv oferă direcție, sens și… răbdare.

Fără scop, se clatină construcția caracterului

Dansul sportiv este una dintre cele mai bune școli de viață:

• Înveți să pierzi cu demnitate.
• Înveți să câștigi cu modestie.
• Înveți că doar munca duce la performanță.
• Înveți să te prezinți impecabil, să fii disciplinat, punctual, respectuos.

Dar toate aceste lecții se învață doar dacă ai pentru ce rămâne în sală. Altfel, copilul va alege confortul: „mai bine lipsesc”, „mă plictisesc”, „nu mai am chef”. Și, treptat, va schimba sala de dans cu anturaje dubioase, ore pierdute pe TikTok sau prietenii care îl trag în jos.

Nu e nevoie de un obiectiv imens – e nevoie de unul sincer

Nu toți trebuie să devină campioni naționali. Dar fiecare copil are nevoie de ceva pentru care să muncească:

• Poate vrea să danseze într-un show de final de an.
• Poate vrea să fie pe afișul clubului.
• Poate vrea să se antreneze mai bine decât ieri.
• Poate vrea să aibă un moment solo în fața părinților.

Important e să existe o motivație clară și pozitivă.

Părinții au un rol important

Vă încurajăm, ca părinți, să discutați cu copilul:

• Ce își dorește de la dans?
• Ce îl motivează?
• Ce vrea să obțină?

Și dacă nu știe încă – ajutați-l să descopere. Sprijiniți-l în participarea la spectacole, înscrierea la competiții, alegerea unui idol din lumea dansului. Fără presiune, dar cu încurajare.

Concluzie

La Soft Step credem în dans ca formă de educație, nu doar ca activitate recreativă. Dar pentru ca educația să se întâmple, copilul trebuie să aibă un de ce. Fără obiectiv, nu există efort real. Fără efort, nu există progres. Fără progres, vine renunțarea.

Alegeți, împreună cu copilul, un scop. Oricât de mic. Dar real. Și veți vedea cum, din acel moment, sala de dans devine mai mult decât un hobby – devine un drum.

Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step