Un copil poate să cunoască foarte bine coregrafia. Poate să aibă tehnică, muzicalitate și experiență competițională. Dar ce se întâmplă când, după câteva dansuri, nu mai are aceeași energie?
Postura începe să cedeze. Mișcările devin mai mici. Reacțiile sunt mai lente. Controlul scade. Apar greșeli care, în primele minute, nu existau.
Când corpul nu mai poate susține tehnica, nici cea mai bună tehnică nu mai poate fi arătată la adevăratul ei nivel.
De aceea, în dansul de performanță, pregătirea fizică nu trebuie privită ca o activitate separată de dans. Este una dintre componentele pregătirii sportivului.
Dansatorul este și sportiv
Dansul are o componentă artistică enormă, dar solicitarea fizică este una reală.
Un dansator de performanță are nevoie simultan de rezistență cardiovasculară, forță, putere, viteză, coordonare, echilibru, mobilitate și control neuromuscular.
Literatura din medicina și știința dansului arată de mult timp că simpla participare la orele tehnice de dans nu dezvoltă întotdeauna optim toate aceste calități, motiv pentru care pregătirea fizică suplimentară are un rol important în dezvoltarea dansatorului.
În dansul sportiv lucrul acesta devine foarte ușor de observat. Nu este suficient să poți executa bine un Cha-Cha, un Jive, un Slow Waltz sau un Quickstep atunci când ești odihnit.
Trebuie să poți păstra aceeași calitate a mișcării și atunci când apare oboseala.
Oboseala schimbă dansul
Pe măsură ce organismul obosește, scade capacitatea de a menține aceeași precizie și același control.
Pentru un dansator, asta se poate vedea prin:
- pierderea posturii și a liniei corporale;
- reducerea vitezei și amplitudinii mișcărilor;
- scăderea exploziei;
- dificultatea de a menține cadrul și tonusul;
- reacții mai lente;
- dezechilibre;
- pierderea expresivității și a prezenței pe ring.
Cercetarea în dance science acordă o atenție importantă relației dintre fatigue, fitness și performanță, iar oboseala este analizată inclusiv ca posibil factor care contribuie la apariția accidentărilor.
Cu alte cuvinte, pregătirea fizică nu are rolul doar de a-l face pe copil „mai rezistent”. Are rolul de a-l ajuta să danseze bine mai mult timp.
Tehnica are nevoie de un corp capabil să o susțină
În antrenamentul de dans construim tehnica.
În pregătirea fizică dezvoltăm o parte dintre capacitățile corpului care permit acelei tehnici să fie executată eficient.
- Forța ajută la stabilitate, control și susținerea mișcărilor.
- Puterea este necesară pentru acțiunile rapide, schimbările de direcție, sărituri și accelerări.
- Rezistența permite păstrarea calității pe durata unui antrenament sau a mai multor runde de concurs.
- Stabilitatea trunchiului contribuie la controlul corpului și la transmiterea eficientă a forțelor între segmente.
- Echilibrul și coordonarea permit mișcări mai precise și mai eficiente.
Iar o pregătire fizică bine construită poate completa zone pe care antrenamentul tehnic de dans nu le dezvoltă suficient. Cercetările din domeniu susțin utilizarea antrenamentelor suplimentare de forță și condiționare fizică pentru dansatori, inclusiv pentru îmbunătățirea unor parametri ai performanței. nidms
„Dar dansează deja foarte multe ore. Nu este suficient?”
Nu întotdeauna. Aceasta este una dintre cele mai frecvente confuzii. O oră de dans și o oră de pregătire fizică nu au același obiectiv.
La dans lucrăm poziții, acțiuni, timing, coordonare cu partenerul, muzicalitate, coregrafie și foarte multe alte elemente tehnice.
Pregătirea fizică poate izola și dezvolta în mod controlat exact capacitatea care lipsește: forța membrelor inferioare, rezistența, stabilitatea, explozia, coordonarea sau controlul.
Tocmai de aceea, literatura de specialitate tratează condiționarea fizică drept un complement al pregătirii specifice dansului, nu un înlocuitor al acesteia. nidms
Pregătirea fizică înseamnă și prevenție
Un corp mai bine pregătit tolerează mai bine solicitările antrenamentului.
Dansatorii repetă aceleași tipare de mișcare de foarte multe ori, iar volumul mare de repetiții poate crea suprasolicitare. Studiile din dans identifică frecvent traumatismele de suprasolicitare și analizează rolul oboselii, al dezechilibrelor musculare și al condiționării fizice insuficiente. ClinMed Journals
Pregătirea fizică nu poate elimina riscul unei accidentări.
Dar un program bine construit de forță, stabilitate, mobilitate și condiționare poate face parte din strategia prin care sportivul este pregătit mai bine pentru solicitările pe care dansul le pune asupra corpului. nidms
În performanță, fiecare detaliu contează
La început, progresul poate veni foarte repede doar prin dans. Copilul învață pașii, tehnica de bază și începe să își controleze corpul. Dar pe măsură ce nivelul crește, diferențele devin din ce în ce mai mici. La un anumit nivel nu mai este suficient să întrebi:
„Știe să facă mișcarea?”
Trebuie să întrebi:
- „Poate să o facă la aceeași calitate după 30, 45 sau 60 de minute de efort?”
- „Poate să mențină postura și viteza când este obosit?”
- „Mai are aceeași explozie în ultimul dans?”
Acolo începe să se vadă valoarea pregătirii fizice.
Dansatorul complet nu se construiește doar prin mai multe ore de dans
La Soft Step credem tot mai mult într-o pregătire complexă. Dansul rămâne baza. Lecțiile de grup și lecțiile individuale construiesc tehnica, experiența și calitatea dansului.
Dar pentru sportivii care își propun performanță, trebuie să privim copilul în ansamblu.
- Tehnică.
- Pregătire fizică.
- Recuperare.
- Nutriție.
- Psihologie.
- Disciplină.
- Continuitate.
Nu toate componentele au aceeași pondere la fiecare vârstă și la fiecare nivel, dar odată cu creșterea obiectivelor trebuie să crească și calitatea pregătirii.
Pentru că obiectivul nu este ca sportivul să reziste cu greu până la sfârșitul concursului. Obiectivul este ca, atunci când ceilalți încep să obosească, el să poată continua să danseze la nivelul la care s-a pregătit.
Tehnica construiește dansatorul. Pregătirea fizică îi permite să-și arate tehnica până la ultima secundă.
Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step
