Unul dintre cele mai mari paradoxuri ale educației este că ne dorim ca un copil să învețe, dar uneori ne așteptăm să nu greșească.

Ne bucurăm când reușește și ne îngrijorăm atunci când greșește. În realitate, însă, cele două nu pot fi separate.

Un copil care nu greșește este, de cele mai multe ori, un copil care nu este suficient provocat.

Greșeala nu este opusul învățării. Greșeala este una dintre cele mai importante etape ale învățării. Acest lucru este valabil în școală, în sport, în dans și, mai târziu, în viața profesională.

De ce ne este atât de teamă de greșeli?

Încă de mici, copiii observă reacțiile adulților. Dacă după fiecare greșeală primesc doar critică, dezamăgire sau comparații cu alți copii, încep să creadă că greșeala este ceva rău.

În timp, apare teama de a încerca lucruri noi. Copilul preferă să facă doar ceea ce știe deja, pentru a evita posibilitatea de a greși. Din păcate, exact în acel moment progresul începe să încetinească.

Nu poți învăța ceva nou fără să greșești

Gândiți-vă la un copil care învață să meargă. Cade de zeci sau chiar sute de ori. Nimeni nu spune că nu este făcut pentru mers. Nimeni nu îl compară cu alți copii după primele încercări.

Toată lumea înțelege că acele căzături fac parte din proces. Exact același lucru se întâmplă și în dansul sportiv. O figură nouă nu va ieși perfect din prima.

Un pas dificil va necesita sute de repetări. Un copil va pierde echilibrul. Va uita coregrafia. Va încurca ritmul. Toate acestea sunt absolut normale. De fapt, sunt semnul că învață.

Greșeala oferă cel mai valoros feedback

De multe ori, copiii cred că atunci când greșesc au eșuat. În realitate, greșeala oferă informații. Ea răspunde la întrebarea: „Ce trebuie să îmbunătățesc?”

Fără această informație, progresul ar fi aproape imposibil. Un antrenor experimentat nu vede greșelile ca pe un motiv de critică. Le vede ca pe punctul de plecare al următorului progres. Fiecare corectură reprezintă o oportunitate de a deveni mai bun.

Copiii care acceptă greșelile evoluează mai repede

Există o diferență importantă între doi copii.

Primul spune: „Nu îmi iese.”

Al doilea spune: „Încă nu îmi iese.”

Pare o diferență mică. În realitate, este o diferență uriașă de mentalitate. Primul vede greșeala ca pe un capăt de drum. Al doilea o vede ca pe o etapă.

Copiii care înțeleg că greșeala este temporară continuă să încerce. Și tocmai de aceea evoluează mai repede.

Rolul părinților este esențial

Atitudinea părinților influențează enorm modul în care copilul percepe greșelile. Dacă după fiecare antrenament primește întrebări precum:

• „De ce ai greșit?”
• „Cum de ceilalți au reușit și tu nu?”
• „Nu ai fost atent?”

Copilul va începe să asocieze greșeala cu frustrarea.

În schimb, întrebări precum:

• „Ce ai învățat astăzi?”
• „Ce ai reușit să faci mai bine decât săptămâna trecută?”
• „Ce ți-ai propus să îmbunătățești data viitoare?”

Îl ajută să privească procesul într-un mod sănătos. Accentul se mută de la greșeală la progres.

Și antrenorii au un rol important

Un antrenor bun nu elimină greșelile. Le folosește. Fiecare corectură, fiecare explicație și fiecare repetare reprezintă pași către următorul nivel.

Copiii trebuie să înțeleagă că atunci când un antrenor îi corectează, nu o face pentru că sunt slabi. O face pentru că vede potențial în ei. Dacă nu ar crede că pot deveni mai buni, nu ar mai investi timp în acele corecturi.

Greșelile construiesc caracterul

Poate cel mai mare beneficiu al greșelilor nu este unul sportiv. Este unul uman.

Copiii învață:

• să fie răbdători;
• să accepte că nu pot controla totul;
• să își asume responsabilitatea;
• să nu renunțe după primul obstacol;
• să caute soluții.

Aceste lecții îi vor ajuta toată viața. În școală. La serviciu. În relațiile cu ceilalți. În orice provocare pe care o vor întâlni.

Perfecțiunea nu este obiectivul

În dans, ca în orice alt domeniu, perfecțiunea nu există. Există doar oameni care continuă să învețe. Sportivii de performanță greșesc.

Campionii greșesc. Antrenorii greșesc. Diferența este că ei nu lasă greșeala să îi oprească. O analizează. Învață din ea. Și merg mai departe.

Aceasta este mentalitatea pe care ar trebui să ne dorim să o dezvoltăm și copiilor noștri.

Concluzie

Dacă ne dorim copii curajoși, încrezători și capabili să facă față provocărilor vieții, trebuie să schimbăm modul în care privim greșelile. Să nu le mai vedem ca pe un eșec.

Să le vedem ca pe o parte firească și necesară a procesului de învățare. Pentru că un copil care nu greșește este, de cele mai multe ori, un copil care nu îndrăznește să încerce.

Iar noi nu ne dorim copii care evită greșelile. Ne dorim copii care au curajul să încerce, să învețe și să devină, în fiecare zi, puțin mai buni decât au fost ieri.

Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step