Trăim într-o lume în care totul se mișcă repede. Copiii vor rezultate imediate, părinții vor progres vizibil „de la o lecție la alta”, iar răbdarea pare o resursă tot mai rar întâlnită.

Dar adevărul este că marile transformări, în dans sau în viață, nu vin niciodată peste noapte. Ele apar din ceva mult mai simplu, mai tăcut și mai puțin spectaculos: rutina.

Iar în spatele rutinei, stă una dintre cele mai importante calități ale unui sportiv și ale unui adult de succes: reziliența – capacitatea de a continua, de a rămâne prezent, de a repeta, chiar și când „nu ai chef”, când e greu, când nu vezi imediat rezultatul.

Rutina – locul unde se formează caracterul

Dansul sportiv este un exemplu perfect. Cine ajunge să danseze frumos, sigur, expresiv, nu este copilul cu cel mai mare talent, ci cel care a putut suporta rutina:

• aceleași exerciții,
• aceleași corecții,
• aceleași repetiții,
• aceleași greșeli care trebuie ajustate de zeci de ori.

Cei care rămân în acest proces își dezvoltă nu doar tehnica, ci mentalitatea.

Copiii care învață să reziste rutinei devin:

• mai disciplinați,
• mai concentrați,
• mai responsabili,
• mai capabili să își gestioneze emoțiile,
• mai puternici în fața eșecurilor.

Reziliența = abilitatea de a continua când nu e ușor

Toți copiii sunt motivați în primele săptămâni de dans. Totul e nou, interesant, diferit. Dar după un timp apare:

• monotonia,
• oboseala,
• dorința de ceva „mai distractiv”,
• tentația renunțării.

Aici se vede diferența.

Campionul nu este cel care iubește dansul doar când e ușor. Campionul este cel care rămâne în proces și când devine repetitiv.

Reziliența se formează tocmai în momentele în care copilul:

• nu are chef, dar vine totuși la antrenament;
• nu îi iese figura, dar încearcă încă o dată;
• este obosit, dar mai găsește energie pentru încă 10 minute de repetiție.

Ce se întâmplă când copilul evită rutina?

Copiii care abandonează repede ce devine repetitiv:

• renunță la primele dificultăți,
• nu învață să ducă procese până la capăt,
• se plictisesc ușor, indiferent de activitate,
• dezvoltă toleranță scăzută la efort,
• devin vulnerabili la anturaje și activități fără disciplină.

În dans, aceștia devin „copiii care nu prind ritmul”. În viață, devin adulții care încep multe și termină foarte puține.

Dansul, o școală perfectă pentru reziliență

Dansul sportiv oferă un mediu controlat, sigur și frumos în care copilul poate învăța una dintre cele mai valoroase lecții de viață: nu ceea ce faci când ești motivat contează, ci ceea ce faci când nu ești.

Aici, copiii învață:

• să repete până iese,
• să depășească plictiseala creativ,
• să își înfrângă propriile bariere,
• să respecte rutina fără să o urască,
• să se bucure de rezultate după o perioadă lungă de muncă… nu imediat.

Ce pot face părinții pentru a cultiva reziliența?

1. Nu căutați mereu „alternativa mai distractivă”.
   Distractivul ține o zi. Rutina formează viitorul.
2. Nu întrebați doar „Cum a fost?”, ci și „Ce ai învățat azi prin repetiție?”.
3. Lăudați efortul, nu doar progresul.
   Efortul constant este cea mai mare victorie.
4. Nu scoateți copilul din dans când trece printr-o perioadă de plictiseală.
   Acelea sunt fix momentele când se formează caracterul.
5. Arătați prin exemplu personal că rutina face parte din viața oricărui om care reușește.

Rutina nu e dușmanul performanței. E fundamentul ei.

Dansatorii care evoluează nu sunt cei cu cele mai multe „talente”, ci cei care:

• vin constant,
• acceptă repetitivul,
• rămân prezenți,
• nu caută scurtături,
• își dezvoltă rezistența mentală.

Reziliența în dans nu e doar utilă pentru podium.
Este utilă pentru viitor:

• pentru școală,
• pentru relații,
• pentru muncă,
• pentru mentalitatea de adult.

Copiii care învață să rămână într-un proces chiar și când rutina apare, devin adulți capabili să finalizeze ce încep, să gestioneze presiunea și să construiască succes durabil.

Concluzie

Rutina nu este plictisitoare. Rutina este locul unde se construiește performanța, caracterul și răbdarea.

Dansul sportiv îi învață pe copii că nu există progres fără continuitate, fără repetitivitate și fără reziliență. Iar această calitate îi va însoți toată viața – mult după ce luminile de pe scena competițiilor se sting.

Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step