În dansul sportiv, succesul nu este niciodată rezultatul muncii unui singur om. El apare atunci când trei forțe lucrează împreună: copilul, părintele și antrenorul. Însă pentru ca acest trio să funcționeze, fiecare trebuie să-și respecte teritoriul.
Tot mai des, întâlnim situații în care părintele trece, conștient sau nu, din zona de susținător emoțional în cea de „antrenor paralel”. Intentia este adesea bună: dorința ca propriul copil să aibă succes. Dar rezultatul poate fi dăunător.
Acest articol este o invitație sinceră la reflecție – pentru a păstra granițele clare între cele trei roluri fundamentale.
Teritoriul sportivului: să învețe, să repete, să muncească
Copilul este cel care:
- participă activ la lecții,
- își ascultă antrenorul,
- învață prin repetiție și perseverență,
- își asumă greșelile și învață din ele.
În acest proces, are nevoie de un singur ghid tehnic: antrenorul. Are nevoie de spațiu să învețe, de încredere, de răbdare și de sprijin – nu de voci multiple și uneori contradictorii.
Teritoriul antrenorului: expertiza, direcția, corectarea
Antrenorul este profesionistul care:
- analizează nivelul copilului și decide ce și cum se lucrează,
- ajustează antrenamentele în funcție de evoluție,
- corectează greșelile tehnice și artistice,
- pregătește copilul pentru competiții, stres, scenă, evaluare.
Antrenorul vine cu ani de experiență, cu o metodică bine conturată, cu rezultate dovedite în formarea sportivilor.
Este singura voce care trebuie urmată în sală – pentru ca procesul să fie coerent, echilibrat și eficient.
Teritoriul părintelui: susținere emoțională și logistică
Părintele are un rol crucial, dar diferit:
- Îi asigură copilului tot ce are nevoie pentru a participa: lecții, echipament, transport.
- Îl susține emoțional, cu răbdare și încurajări.
- Îl aplaudă la final, indiferent de rezultat.
- Îi arată că munca e valoroasă, nu doar trofeul.
Însă părintele nu este antrenorul copilului. Nu este nici corector tehnic, nici evaluator de metodică, nici „consultant artistic”.
Când granițele se încalcă, apar probleme
- Confuzie pentru copil
Dacă părintele spune una, iar antrenorul alta – pe cine ascultă copilul? În loc de progres, apare blocajul. În loc de siguranță, apare nesiguranța. - Subminarea antrenorului
Orice observație de tipul „eu cred că ar trebui altfel” subminează autoritatea și profesionalismul antrenorului. Este ca și cum un pacient i-ar spune chirurgului cum să țină bisturiul. - Presiune inutilă
Când părintele intervine tehnic sau compară copilul cu alții, apare presiunea. Dansul nu mai e o bucurie, devine o corvoadă. - Risc de tensiuni în echipă
O relație sănătoasă între antrenor și părinte se bazează pe respect reciproc. Când granițele sunt încălcate, această relație se deteriorează – cu impact direct asupra copilului.
Transparență nu înseamnă amestec
La Soft Step oferim părinților acces la transmisiuni video live din săli, pentru a vedea cum decurge pregătirea. Este o dovadă de încredere și transparență.
Dar nu înseamnă că părintele trebuie să devină observator critic sau „supraveghetor”. Antrenorul are nevoie de spațiu, concentrare și autoritate pentru a lucra eficient. Prezența părintelui nu trebuie să devină o presiune pentru copil sau echipă.
Încrederea – cheia colaborării
Dacă aduceți copilul la un club de dans, înseamnă că aveți încredere în oamenii de acolo. Iar dacă aveți încredere, lăsați antrenorii să își facă meseria.
Dacă nu aveți încredere, este în regulă să căutați alt club. Dar este esențial să înțelegem: nu putem avea încredere și, în același timp, să controlăm procesul.
Cum putem proteja aceste granițe?
- Părinții se ocupă de susținerea morală și organizatorică.
- Antrenorii se ocupă de dezvoltarea tehnică și emoțională.
- Copiii se ocupă de muncă, învățare și aplicare.
Aceasta este echipa câștigătoare.
Concluzie
Fiecare cu teritoriul lui. Doar așa putem construi sportivi încrezători, părinți implicați sănătos și antrenori eficienți.
Dansul sportiv este mai mult decât mișcare – este disciplină, caracter și relații de încredere. Iar performanța reală vine doar atunci când fiecare își respectă granița și contribuie la echilibru.
Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step
