La Soft Step credem cu tărie în parteneriatul dintre sportiv – părinte – antrenor. Atunci când fiecare își îndeplinește corect rolul, copilul are cele mai mari șanse să evolueze armonios și să atingă performanța. Din păcate, există situații în care acest echilibru se rupe: părinții, dintr-o dorință sinceră de a ajuta, ajung să își asume rolul de „antrenor paralel”.
Acest lucru nu doar că nu sprijină progresul copilului, dar de cele mai multe ori, îi creează confuzie, stres și chiar frustrare.
Transparența nu înseamnă amestec în antrenamente
De curând, am decis să montăm un sistem video în sala de așteptare, care transmite live lecțiile. Acest demers are un scop clar: transparență și încredere. Părinții pot vedea cum muncesc copiii, cum se desfășoară antrenamentele și ce atmosferă există în sală.
Dar această transparență nu înseamnă că părintele trebuie să intervină, să comenteze sau să își asume rolul de antrenor. Este inadmisibil ca un părinte fără pregătire specifică să dea indicații despre metodică, coregrafii sau strategii de antrenament.
Antrenorii sunt acolo să își facă meseria în liniște, bazându-se pe experiență, metodică și palmares.
De ce părintele-antrenor este nociv pentru copil
- Confuzie pentru copil
Copilul nu mai știe pe cine să asculte: pe antrenor sau pe părinte? Această dublă autoritate blochează progresul și rupe încrederea dintre sportiv și antrenor. - Presiune emoțională
Când părintele face observații tehnice sau corectează din afară, copilul simte că „nu este suficient de bun”. În loc de susținere, apare presiunea. - Lipsă de respect pentru antrenor
Orice comentariu de tipul „eu cred că ar trebui făcut altfel” subminează autoritatea și profesionalismul antrenorului. Este echivalentul unui pacient care îi spune medicului cum să facă operația. - Încetinirea progresului
Copiii care primesc instruncțiuni contradictorii ajung să facă pași înapoi. În loc să se concetreze pe execuția corectă, se blochează între două voci diferite.
Rolul antrenorului – expertiza și palmaresul
Antrenorii Soft Step au mulți ani de experiență, titluri, elevi campioni și o metodică dovedită. Ei știu:
- când și ce exerciții trebuie repetate, când este momentul să se treacă mai departe;
- ce corecție este esențială acum și ce se va lucra ulterior;
- cum să gestioneze emoțiile copiilor înainte de competiții;
- cum să construiască progresul pe termen lung, nu doar rezultate imediate.
Această expertiză nu poate fi înlocuită de nicio bună intenție a unui părinte.
Rolul părinților – susținere, nu presiune
Părintele are un rol la fel de important, dar diferit:
- Susținere materială – abonamente, costume, transport, investiția în educația sportivă.
- Susținere emoțională – încurajare, răbdare, aplauze indiferent de rezultat.
- Alegerea școlii potrivite – dacă aveți încredere în antrenori, lăsați-i să își facă treaba. Dacă nu aveți încredere, alegeți un alt club.
Dar, odată ce ați ales o școală de dans și niște antrenori, este esențial să le oferiți libertatea și liniștea să își facă meseria.
De ce insistăm pe această delimitare
- Pentru binele copiilor – doar așa vor avea o singură voce de autoritate sportivă.
- Pentru respectul față de antrenori – care și-au dedicat viața formării sportivilor.
- Pentru menținerea unui climat sănătos – fără tensiuni între părinți și echipa tehnică.
Noi oferim transparență totală prin transmisiunea live. În schimb, avem nevoie de respectarea rolurilor.
Concluzie: Încredere sau alt drum
La Soft Step, vrem să construim campioni, dar și oameni echilibrați și fericiți. Pentru aceasta, este nevoie ca părintele să fie partener, nu „antrenor paralel”.
Dacă aveți încredere în noi, avem nevoie de libertate in exercitarea meseriei. Vom da tot ce este mai bun pentru copilul dumneavoastră. Dacă nu aveți încredere, este absolut normal să căutați un alt club unde să vă simțiți confortabil.
Ceea ce nu este acceptabil este amestecul părinților în partea tehnică. Fiecare are rolul său și doar împreună, în echilibru, putem construi performanță.
Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step