Când un copil intră pentru prima dată într-o sală de dans, entuziasmul este la cote maxime: muzică, energie, colegi noi, pași jucăuși. Însă, după o perioadă, apare inevitabil întrebarea: „Mergem pe drumul performanței sau lăsăm dansul ca hobby?”

Este o întrebare firească și, de multe ori, dificilă. Ca părinte, vrei ce e mai bun pentru copilul tău, dar e important să înțelegi diferențele dintre dansul de plăcere și dansul de performanță, astfel încât să alegi direcția potrivită.

Dansul de plăcere – bucurie și echilibru

Dansul de plăcere este varianta ideală pentru copiii care:

• vor mișcare și socializare
• iubesc muzica și expresia prin dans
• au nevoie de o activitate care să le aducă bucurie și sănătate

Beneficiile dansului de plăcere sunt multiple:

• Dezvoltare fizică – postură, coordonare, mobilitate
• Dezvoltare emoțională – încredere în sine și libertate de exprimare
• Mediu sănătos – copilul se înconjoară de colegi cu valori frumoase

În plus, dansul ca hobby are marele avantaj că nu adaugă presiune excesivă asupra copilului și poate fi practicat pe termen lung, în paralel cu școala și alte pasiuni.

Dansul de performanță – disciplină și rezultate

Dansul de performanță este un pas diferit, mult mai intens. El se adresează copiilor care:

• au ambiție și competitivitate
• își doresc să participe la concursuri și să fie evaluați
• sunt pregătiți să investească timp, energie și disciplină

Beneficiile dansului de performanță sunt extraordinare:

• Răbdare și perseverență – succesul vine doar prin antrenamente constante
• Rezistență psihică – copilul învață să câștige și să piardă cu echilibru
• Spirit de echipă – colaborarea strânsă cu partenerul și cu antrenorii
• Posibilitatea unei cariere – dansul poate deveni o meserie sau o rampă de lansare spre alte oportunități artistice și sportive

Totuși, performanța înseamnă și sacrificii: mai puțin timp liber, mai multe antrenamente, competiții în weekend, investiții financiare mai mari.

Cum știi ce se potrivește copilului tău?

Ca părinte, nu trebuie să „forțezi” nici una dintre direcții. Este important să observi:

• Motivația copilului – dansează cu entuziasm sau trebuie împins de la spate?
• Reacția la competiții – îi place emoția concursului sau îl copleșește presiunea?
• Nivelul de implicare – cere el mai mult sau se simte fericit cu o oră/două pe săptămână?

De multe ori, alegerea vine natural. Un copil care iubește scena și vrea „încă o repetiție” are șanse mari să își dorească performanță. Altul poate fi fericit doar să danseze pentru plăcere și să se bucure de mișcare fără competiții.

Rolul părintelui în această alegere

Părintele are un rol esențial:

1. Să susțină, nu să forțeze – copilul trebuie să își dorească, nu să fie împins spre performanță.
2. Să discute cu antrenorul – acesta poate evalua realist potențialul și atitudinea copilului.
3. Să accepte flexibilitatea – un copil poate începe cu dans de plăcere și, mai târziu, să facă trecerea la performanță (sau invers).
4. Să înțeleagă diferențele de investiție – performanța presupune costuri mai mari de timp, bani și energie.

Un drum care poate evolua în timp

Un aspect important este că nu trebuie să alegi definitiv de la început. Mulți copii încep dansul ca hobby, iar după un an sau doi, descoperă pasiunea competițională. Alții pornesc pe drumul performanței și, la un moment dat, aleg să rămână doar pentru plăcere. Ambele drumuri sunt valoroase, atâta timp cât copilul rămâne într-un mediu sănătos, cu oameni care îl sprijină și îl formează.

Concluzie

Dansul de plăcere și dansul de performanță nu sunt rivali, ci două drumuri diferite ale aceleiași pasiuni. Important este ca părintele să își susțină copilul în alegerea potrivită, să nu pună presiune și să înțeleagă că, indiferent de direcție, dansul rămâne o investiție în sănătatea, educația și caracterul copilului.

Cu respect și entuziasm,
Andrei DUCA
Antrenor, fondator Soft Step